Tradiţii şi obiceiuri de Paşte. De ce data în care sărbătorim se schimbă în fiecare an

În România există o serie de tradiţii şi obiceiuri de Paşte care nu sunt legate numai de gospodărie, însemnând curăţenia şi pregătirea mesei îmbelşugate cu preparate din miel, ouă roşii, pască şi cozonac.

Potrivit tradiţiei, în Joia Mare se vopsesc ouăle, cele mai multe în culoarea roşie, dar în ultimii ani se folosec din abundenţă şi alte culori. În unele zone ale României, precum Bucovina, există obiceiul încondeierii ouălor de Paşte.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Cele mai vechi „condeie” au fost pana de gâscă şi lumânarea, cu al cărui capăt încins la foc se desenau pe ou anumite semne. Ouăle pot fi şi pictate, împodobite cu mărgele sau încondeiate cu frunze (de leuştean sau pătrunjel, în special).

Ordinea ciocnirii ouălor de Paşte

În ziua de Paşte, dacă se respectă tradiţia, ciocnitul ouălor se face de la cel mai în vârstă către cel mai tânăr (de regulă cel mai în vârstă este primul care loveşte oul). Mai întâi ciocnesc soţii între ei, apoi copiii cu părinţii, după care părinţii cu celelalte rude, prietenii sau vecinii invitaţi la masă. În unele zone există obiceiul unei competiţii a ouălor, cine reuşeşte să spargă mai multe.

În multe zone rurale ale ţării cojile ouălor înroşite sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor sau se pun la hrana animalelor.

Potrivit tradiţiei creştine, Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii, astfel că femeile merg la biserică şi împart colaci de post, vin, miere şi fructe.

În bătrâni se mai spune că în noaptea de dinainte de Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la casele lor. În acest fel, pentru întâmpinarea lor, exista obiceiul ca bărbaţii să aprindă focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire.

Tot în această noapte, se crede că Joimăriţa, zeitate a morţii care supraveghează aceste focuri, dar şi patroana torsului şi a ţesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor, le blesteamă pe femeile leneşe.

În Vinerea Mare, cunoscută şi sub numele de Vinerea Neagră, obiceiul este de a ţine post negru, în semn de respect faţă de patimile lui Iisus. Celor care nu ţin post li se recomandă să nu mănânce urzici sau să consume alimente cu oţet, deoarece, conform Bibliei, Iisus a fost bătut cu urzici şi i s-a dat să bea oţet.

Sâmbăta este ziua în care se pregătesc ultimele bucate pentru Paşte, precum friptura, drobul sau borşul de miel, precum şi coşul cu bucate care este dus seara la biserică la sfinţit.

Stropitul fetelor

O tradiţie aparte de Paşte are loc în Transilvania şi se numeşte stropitul fetelor. Pe vremuri, fetele şi femeile erau stropite  cu apă de la izvor (în prezent sunt stropite cu parfum), în a doua zi a Paştelui, de către feciorii şi bărbaţii satului. Scopul acestui obicei este ca acestea să rămână frumoase tot timpul anului.

Tot în Ardeal, în noaptea de Înviere, porţile de la casele în care locuiesc fete nemăritate sunt împodobite de flăcăi cu crengi de brad. Fetele stau la pândă, iar a doua zi îi răsplătesc pe flăcăi cu bani sau bucate făcute de ele.

Potrivit altei tradiţii care datează din creştinismul timpuriu, în ziua de Paşte se poartă haine noi, un simbol al împărtăşirii noii vieţi a lui Hristos.

De ce sărbătorim Paştele la altă dată, în fiecare an

De la an la an, data sărbătoririi Paştelui este diferită, iar acest lucru îşi are originea acum aproape 1800 de ani. În anul 325, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea s-a stabilit că Paştele va fi sărbătorit întodeauna, în baza unui calcul făcut de Patriarhia din Alexandria, în prima duminică cu Lună plină de după echinocţiul de primăvară. A fost vorba de coroborarea calendarului solar, în funcţie de care este stabilit echinocţiul de primăvară, cu cel lunar, stabilit în funcţie de fazele lunii.

Totododată, dacă data Paştelui, calculată după prima regulă, cădea în aceeaşi zi cu Paştele evreiesc, atunci Paştele creştinilor trebuia amânat cu o săptămână.

După introducerea calendarului gregorian, în 1582, Răsăritul şi Apusul n-au mai serbat Paştele la aceeaşi dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paştelui după o formulă de calcul a Lunii pline de după echinocţiul de primăvară, în timp ce ortodocşii calculează în funcţie de Luna plină astronomică.

Prin decizia luată la Constantinopol, în 1924, toate Bisericile Ortodoxe trebuiau să se adapteze la calendarul gregorian. Nu toate au acceptat, astfel că Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul neîndreptat.

Ulterior, pentru a menţine o unitate ortodoxă în serbarea Paştelui, în 1927 s-a decis ca toate bisericile ortodoxe să sărbătorească Paştele după calendarul iulian.

Timp de zece ani de la această hotărâre, românii ortodocşii au serbat Paştele o dată cu romano-catolicii. Ulterior, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să revină asupra deciziei şi să serbeze Paştele o dată cu ortodocşii care serbează Paştele după calendarul vechi. Citeşte aici mai multe despre de ce Paştele catolicilor se sărbătoreşte la o altă dată faţă de cel al ortodocşilor.

Vă recomandăm să citiţi şi:

MESAJE DE PAŞTE. Felicitări, urări şi sms-uri frumoase

O poveste impresionantă de Paşte, scrisă de Tudor Arghezi 

Paştele la curtea regilor României

De ce tăiem mielul de Paşti?